Antwerpen, 26/05/2019, Ora 17:00.
Moment istoric.
Aerul vibra, se simțea o exaltare și-o îndârjire tăcută, oamenii totuși zâmbeau, siguri și hotărâți. Coada pare interminabilă, poliția deja veghea buna desfășurare a „evenimentului”, parcările erau pline cu mașini cu numere românești: CJ, SJ, BH, HD… ; grupuri mai mari, mai mici se alăturau cozii care tot creștea. Și era 5 după-masa! Auzim că în față sunt oameni care stau de dimineață la coadă și încă n-au votat.
Postez o poză iar mesajele încep să curgă:
„În Brussel 2 ștampile și 5 cabine de vot!”.
„Și la Bruxelles la Consulat, de-asemenea aceeași mizerie, 7 ore și 30 de min. de stat în picioare și nu am putut ajunge să votăm, rușine!!! Bătaie de joc!!”.
„În Liege spiritele se încing, după 7 ore am votat! Semnăm petiție pentru prelungirea programului de vot!”.
„Peste tot e la fel, nu ajungem să votăm deși stăm de dimineață la coadă!”.
„Carmen Dan, uite-i pe ăia pe care i-ai bătut pe 10 august. Iar au ieșit în stradă!”.
Huiduielile încep, însoțite de râsete. Apoi se cântă imnul. Piele de găină instant, lacrimi și nod în gât.
Peste tot, în Haga, Paris, Brussel, Antwerpen, Helsinki, Roma, München, Koln, Londra, etc. aceeași atmosferă, aceeași îndârjire, aceeași hotărâre.
„Avem un cuvânt de spus”.
Și-am avut!
Mă-nclin.
27/05/2019
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu