Da, suntem mame, soții, fiice, surori, nurori etc. dar nu suntem doar atât.
Iar fiind toate astea nu înseamnă să fim sclave, servitoare, saci de box, incubatoare receptoare de spermă ș.a.m.d.
Scriu asta pentru că am fost stârnită de ceea ce-am văzut ieri pe stradă. O femeie tânără, frumoasă, era lovită cu piciorul și pumnul de-o bestie care-i striga: „Ik maak je kapot!” (adică te distrug, te-omor). M-a întors pe dos, a scos la suprafață tot…
Da, eu am ales să NU rămân un „nime-n drum”, o femeie de nimic, un sac de oase, o proastă, o tâmpită, o curvă, o depravată, o frigidă, un „fel-formă de fomeie” ce nu merita nici să-i șteargă papucii „bărbatului” ei.
Da, eu am ales să NU rămân o nulitate, o deșirată, o mamă denaturată, o femeie care nu merita NIMIC altceva decât pumni și palme, urmate de-un „futai” pentru ca să-i arate el cine-i șefu’, pentru ca s-o pună el la locul ei!
Viol conjugal? Ha! Cine te-ar fi crezut? Nu te credea nimeni nici când îți vedea vânătăile de pe față, iar dacă le vedea, prefera să creadă c-ai meritat-o.
Eh, a bătut-o și ce? Așa-i trebuie! Cine știe ce-o fi făcut!
Așa ca da, oi fi io mamă și nevasta și fiică și ce mai vreți voi, dar pe mine nu asta mă definește.
Și-am înțeles-o într-o singură secundă hotărâtoare, ce mi-a schimbat viața complet. Secunda aia când mi-am dat seama că, trecând prin iad și pe lângă moarte am făcut-o singură-singurică, fiind EU. Și atât. Nu mama „lui”, nu fata „lui”, nu nevasta „lui”, ci EU. Și atât.
Am citit undeva, nu mai știu sigur cine-a zis-o (cred că regele Mihai) că: „În momentele cruciale rămâi singur”. Și exact așa e.
Așa că nu renunțați la voi înșivă ca să fiți doar mame, doar neveste, doar nurori etc., pentru că sunteți mult mai mult!
Sunteți în primul rând ființe libere care au dreptul să trăiască așa cum vor și lângă cine vor. Au dreptul să-și decidă singure soarta, au dreptul să fie iubite, să iubească și să trăiască cum doresc.
Să te sacrifici de dragul copiilor sau pentru siguranța financiară, sau ca să-ți păstrezi casa, mașina și confortul, sau ca să nu râdă lumea de tine și să nu-ți faci familia de râs, astea-s scuze și pretexte.
Meriți să trăiești alături de oamenii care te apreciază, te respectă și care te iubesc cu-adevărat.
Pe ceilalți care doar te folosesc, te umilesc, te hulesc, te neagă, îți sapă încrederea în tine și șterg cu tine pe jos, nu-i accepta!
Abuzul are multe forme. Multe-s trecute sunt tăcere, sunt tabu, nu se discută, nu se pomenesc.
Dar, chiar și trecute sun tăcere, ele tot există.
Și-abia atunci când o să le recunoaștem și-o s-avem curajul să discutăm despre ele, o să-nceapă să dispară, încet-încet.
Cu drag și cu iubire,
16/05/2019
Romanul „Eu. Și atât” în curând la Siono.
Mulțumesc.
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu