N-o să devenim noi înșine mai buni ignorând bunătatea (și priceperea) altora și trecând-o sub tăcere.
N-o să fim noi mai deștepți spunând – sau crezând – despre alții că-s proști.
Și n-o să avem niciodată succes dacă am călcat în picioare principii. Oameni. Suflete…
Putem crede că internetu’ asta-i o mare, un ocean, în care fiecare face ce vrea, fără urmări și consecințe da’ nu-i (chiar) așa. 😉
Mai devreme sau mai târziu marea sau oceanul ăsta o sa aducă la țărm exact ceea ce-am încercat s-acoperim…
Ieri am făcut un raid prin lista mea de amiciții de pe face-buc și-am găsit în listă oameni extraordinari, pe care nici nu știam că-i am (și-mi cer iertare!) dar anul ăsta au fost câteva „avalanșe” de cereri și-i destul de greu să-i țin minte chiar pe toți pe care i-am acceptat în listă.
Anul trecut aveam 300 (și-un pic) iar azi peste 1600.
Și tocmai pentru că diferența-i mare – 1300 de oameni noi –, am simțit nevoia să-i „caut” un pic cât să mă dumiresc care, ce și cum. N-am apucat să-i studiez pe toți însă, așa cum am mai scris io și-n alte dăți, în listă păstrez oamenii cu care am ceva în comun. Cei care mi-au trimis cererea de prietenie doar ca să-și mărească numărul în lista proprie, sau care după ce i-am acceptat ori m-au ignorat complet, ori m-au adăugat instant în grupuri care nu mă interesează, sau care mă spionează, îmi copiază postările și le…
Vezi articolul original 491 de cuvinte mai mult
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu