Iar am citit un articol și iar am intrat la bănuieli. M-a făcut să scormonesc în trecut. Să văd ce anume mă bântuie. Mă răscolește. Ceva ce poate mi-ar explica disconfortul, visele ciudate și starea generală proastă ce mă încolțesc și mă hărțuiesc în fiecare an în luna septembrie. Repetitiv și obsedant. Enervant de-a dreptul. Ce întâmplări au rămas nerezolvate? Ce anume declanșează potopul de lacrimi și melancolia asta fără rost și fără sens?

Ca să descopăr că luna septembrie a fost de-a lungul timpului extrem de importantă pentru mine. Multe întâmplări determinate s-au petrecut în septembrie. Depunerea actelor pentru divorț. Plecatul în străinătate. Operația. Scrierea primului meu articol. Da, acum gândindu-mă la asta, îmi dau seama că în septembrie anul trecut mi-am luat inima-n dinți și-am scris pentru prima oară despre agresiunile ex-ului.

Însă despre ce n-am scris – decât frânturi – este plecarea în străinătate.

Chiar și acum, după 16…