Stau cu pagina goală deschisă în față fără să știu ce să-ți scriu…
Ce să-ți declar… Ce să-ți urez…
Orice ți-aș scrie, m-aș repeta ca o placă stricată.
Pentru că tu știi deja orice-aș mai vrea eu să-ți scriu acum.
Așa că o să-ncerc să te surprind, scriindu-ți ceva ce n-ai mai auzit până acum de la mine.
De ziua ta, n-o să-ți mai fac declarații de dragoste eternă.
N-o să-ți mai scriu banalele urări.
Ci o să-mi cer iertare.
Deja te-am surprins, nu-i așa? Eu, să-mi cer iertare? Uite că da.
Îți cer să mă ierți că nu te-am întâlnit mai devreme. Că nu ți-am spus cât te iubesc acum 1000 de ani. Că te-am părăsit înainte să te cunosc. Că mi-am negat iubirea pentru tine, cu vehemență, alți 1000 de ani. C-am renunțat la tine încă înainte de-a te avea. Că te-am dorit în vise și te-am adorat în ele, în realitate luptându-mă să nu-ți cedez. C-am fost lașă și temătoare. Că n-am vrut să te iubesc. Că te-am urât cu-nverșunare la fel de mult cât te iubesc. Că nu ți-am spus ce-nsemni tu pentru mine acum dar și-n toate celelalte vieți…
La mulți ani iubitul meu!
❤
Aura ta.
26/04/2019
Aura B. Lupu 
Lasă un răspuns către Ana May Anulează răspunsul