Mi-a rămas un gust amar după ce-am citit un articol și mai ales comentariile lui.
Despre frica fetelor de-a se mai implica într-o relație, că „are balta pește” și băieții pleacă rapid la „pescuit” chiar și după ce-au prins o „știucă” bună…
Despre lipsa lor de implicare și plecatul la primul hop…
Că din frica asta, de-a nu fi – iar – părăsite, mai bine rămân neimplicate…
Amu iar îmi vine să le zic ca și-n celălalt articol:
„Mă smulturilor și fătuchițălor, faceți bine și nu vă mai smiorcăiți după ficiori!”
Păi dacă a trecut un an de când ți-a dat papucii și tu încă suspini după el, ce-ai vrea?
Să vină Făt-Frumos să-ți bată-n geam? Să-ți șteargă el cu pupici lacrimile pe care le verși după altu’?
Dă-o-ncolo!
Șterge-ți tu lacrimile și înfruntă-ți frica! Ia taurul de coarne și dă cu el de pământ!
Credeți că mie nu mi-a fost frică? Am făcut pe mine de frică, am și jurat că nu mă mai mărit în veci, dar dacă nu riscam, dacă nu-ncercam, dacă nu-mi depășeam frica, nu eram unde și cu cine sunt azi.
Sau credeți că acum nu mai îmi e frică? Ba mi-e! Dar prin ce ți-e dat să treci, nu poți sări. În gaură de șarpe să te-ascunzi și tot degeaba!
Dar măcar știi c-ai încercat, nu să trăiești o viață cu regretul c-ai stat cu mâinile-n sân și ți-ai plâns de milă, te-ai văicărit de tot și de toate: de societate că nu mai e cum a fost, că valorile au dispărut, că oamenii-s altfel, că băieții nu se mai implică și fug de responsabilități, etc. Sunt de-acord cu toate astea însă io-s convinsă că nu toți. Sunt sigură că-n lumea asta mare fiecare are pe cineva potrivit lui.
Ești rănit o dată, de două ori, de n-șpe ori, dar te ridici și mergi mai departe. Nu te resemnezi, nu abandonezi, nu clachezi.
Nu-ți pierzi încrederea în dragoste.
Că de fapt despre asta-i vorba…
Dragostea. ❤
V-am mai scris io și-n „Trăirile Aurei” da’ văd că-i musai de-un reminder.
De data asta îl las pe Marcel Iureș să v-o zică, poate așa o să țineți minte…
Cu iubire,
09/04/2019.
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu