Mulți habar n-au ce-i aia. Însă cei care-ați crescut la bunici, la țară, știți, nu-i așa? E „camera din față”. Locul în care „nu care cumva să intri încălțată, că te belesc!”. Sau: „intri numa’ dacă te trimit io acolo, nu de capu’ tău, să-mi sparji ceva, că iar te belesc!”.
În casa de di’nainte intră doar musafirii. E locul unde dorm oaspeții, unde-s ținute „comorile” familiei: țoale țesute de străbunica, ștergare cusute cu migală, mileuri și pontlasuri, păpușa adusă din Rusia ce-nchide ochii, da’ n-ai voie să te joci cu ea, numa’ s-o vezi, oglinda mare cu rama aurită de pe care nici prafu’ n-ai voie să-l ștergi (și pe care-n vremuri de restriște taică’tu a vândut-o pe nimic!), peștele colorat (te-ai uitat tu odată prin el, către soare, și-ai rămas cu gura căscată de câte culori ai văzut în el) căruia, cu „mînurile tale alduite” (cum îți zicea mama de fiecare dată când îi mai spărgeai câte-un bibelou), ai reușit să-i ciobești coada; vaza de rubin, blidele pictate și covoru’ persan.
Casa de di’nainte unde gutuile se coc pe dulap, unde miroase-a busuioc, a tămâie, a mentă, a mușețel, a flori de soc etc., depinde de ce fel de flori și plante sunt puse la uscat.
Unde la pick-up puneai plăcile cu Phoenix – Balada lui Negru-Vodă, Mihaela Mihai – De-ai fi tu salcie la mal, Margareta Pîslaru – Trandafirii tăi, Alexandru Jula – Soția prietenului meu etc. cântând împreună cu ei și folosindu-ți peria de păr drept microfon și-acompaniată de urletul lui Ursu, cățelu’ din curte ce nu-ți mai suporta vocalizele.
Unde primăvara deschideai fereastra să intre mirosul lăcrimioarelor din grădinuță.
Casa de di’nainte transformată într-un final în camera ta, iar tu ești mândră și fericită că tot ce-i mai bun și mai frumos ți-a fost dat ție, Aurucu’ mamii.
Acum nu mai am o cameră doar pentru oaspeți și-n care să țin tot ce-i mai bun și mai frumos. Le-am răspândit prin toată casa și folosim toate-ncăperile. Ne bucurăm de fiecare colțișor… Miroase peste tot frumos, lumânările, bețișoarele parfumate și tămâia nu-mi lipsesc.
Îmi lipsește doar casa de di’nainte, cu vocea mamei care-mi striga:
— Oare ce-ai mai stricat cu mînurile alea alduite, Aurucule? Ce-ai spart?
Cu drag și cu iubire,
un Auruc.
07/03/2019.
Hamme.
Fragment din „Trăirile Aurei”.
#TrăieșteIubeșteȘitaci
#SionoLiterar
#SionoEditura
#aurablupu
Cărțile mele le găsiți aici 
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București
Mulțumesc!
Copyright ©2023 Aura B. Lupu
Foto: Internet
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu