Seara de sâmbătă a fost o seară atât de plină de emoții și cu o încărcătură atât de mare încât a fost musai să las totul să se decanteze, să se domolească; să se-așeze la locul ei fiecare emoție trăită. Trăiri intense…
Prima mea lansare. Habar n-aveam ce, când și cum trebuie să fac. Încă de acasă mă gândeam : „Dacă o să mă bâlbâi? Dacă n-o să știu ce să zic? Dacă mă apucă plânsul? Dacă mă împiedic și mă-ntind cât îs de lungă pe podea?” ș.a.m.d.
No, ținând cont că n-am făcut nimic din toate astea, pot zice c-a fost o seară reușită.
Ținând cont însă de organizare, de colegii de eveniment și de participanți, a fost o seară extraordinară. Magică. 

A fost o experiență deosebită să văd în public fețe cunoscute, care-mi zâmbeau, aplaudau iar io încercam să le asociez cu un nume… Știu că pare ciudat, dar una e să vezi o poză de profil pe Facebook și alta-i să ai omul față-n față. Dar m-am bucurat foarte tare să-mi cunosc cititorii în carne și-n oase, să ne țucăm și să ne strângem în brațe cu-adevărat, nu doar virtual.

Sunt recunoscătoare c-am trăit așa o experiență faină. C-am întâlnit oameni atât de minunați.

Și-s mai ales recunoscătoare că nu m-am făcut de mândra minune 🤣 și n-am început să bocesc (de asta m-am și grăbit să termin discursul cât mai repede, după cum o să vedeți în filmarea ce-o să adaug aici😀). Deja mulți mi-ați scris că se vede cât de emoționată am fost. Și-mi pare tare bine. Că am reușit să transmit și-n felul acesta trăirile mele.

Din suflet pentru suflete,

cu drag