4 luni. Pentru unii mult, pentru alții puțin. Pentru mine mult dacă ar fi să-mi măsor dorul. Puțin dacă ar fi să-i măsor experiența de viață extraordinară pe care a trăit-o.

Ieri mi s-a întors fecioru-acasă! Știți cum e când nu-ți vine să crezi și-l tot atingi, îl tot privești și lăcrimezi? Când să-l strângi în brațe nu-ți ajunge? Când te strânge el în brațe și te simți dintr-o dată mică-mică? Când ești nevoită să te dai un pas în spate ca să-l poți privi pe de-a-ntregul și să te ridici pe vârfuri ca să-l poți pupa? Când îl vezi schimbat într-un fel anume dar nu poți spune care? Oare sclipirea din ochi? Zâmbetul cald? Gesturile sigure și fermitatea din priviri? Vocea mai gravă, mai profundă? E totuși el și totuși parcă-i altul…

Mai puternic. Mai frumos. Mai matur. Mai înalt. Mai… trecut parcă prin viață.

Și-ți dai seama că cel care s-a întors acasă nu mai e copil demult… E un bărbat…

Și Doamne ce fericire simți când îl privești! Te bucuri de bucuria lui. Ce-ți poți dori mai mult decât să-ți vezi copilul sănătos și fericit?

Da, pentru noi părinții ei o să fie tot copii. Copiii noștri. Dar uite că avem momente, ca și cel de ieri, când realizăm că numai copii nu-s; că-s oameni în toată firea, maturi, independenți și responsabili.

Și că este ceva ce trebuie să învățăm (eu una cu siguranță): pe lângă faptul că-i iubim, să nu uităm să-i și respectăm.

Da, ați citit bine. Respect pentru copiii noștri și noi putem avea, ca și părinti, nu doar invers; eu așa am învățat, așa am crescut, cu placa asta: să ne respectăm părinții, bunicii, oamenii mai în vârstă, mai mari decât noi; dar uite că ieri mi-am dat seama, că pe lângă dragoste simțeam privindu-mi fiul și… respect. Pentru tot ce-a realizat, pentru ce a devenit, pentru ceea ce este, nu doar că-l iubesc de nu mai pot dar îl admir și îl respect. Nu-s mai puțin părinte, nici mamă „denaturată” 😜 nu-mi nici cade steaua, nici „tresele de pe umeri” recunoscând asta.

Iubiți-vă copiii necondiționat. Dar oferiți-le și ceea ce poate că-și doresc la fel de mult ca și dragostea voastră: respect.

Chiar dacă noi am învățat să-i respectăm pe cei mari, să nu-i uităm și pe cei mici.

Că uite cum din mici devin mari. Ba chiar mai mari decât noi…

 

Cu iubire,

Aura B. Lupu

💖

Hamme,

05/02/2019.