Iubesc cârcotașii.
Iubesc băgătorii-n seamă.
Iubesc răutăcioșii și pe cei care au limba înmuiată-n venin.
Care la fiecare vorbă rostită otrăvesc tot ce ating.
Care cu fiecare zâmbet crud și rău ofilesc o bucurie, veștejesc tot ce-i verde, autentic și pur.
Care cu fiecare privire tăioasă și superioară taie elanuri și adâncesc în noroi.
Care murdăresc cu replicile lor deștepte tot ce-i curat, și simplu și bun.
Da, ei sunt atotștiutori.
Îi iubesc pentru că au nevoie.
Pentru că durerea din sufletul lor este mare, adâncă.
Iar singurătatea lor este profundă. Îi iubesc și îi iert.
Dar nu îi mai tolerez. Nu-i mai accept.
Nu-i mai las să-mi invadeze viața și spațiul.
Nu-i mai las să mă rănească și mă detașez pașnic de ei.
Le spun „adio”.
Și nu mai am cuvinte.
Decât astea ce-au fost.
Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
Hamme,
08/12/2018
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu