Nu mai încercați să ajutați – sau să salvați – pe nimeni!
Nu mai investiți timp, bani și energie rezolvând problemele, dilemele și grijile altora.
Chiar dacă vi se cere să o faceți, chiar dacă vi se solicită ajutorul, dați-i pace. Răspundeți scurt că nu puteți și basta. O să scăpați de dureri de cap inutile și griji care de fapt nu vă aparțin.
Primul lucru pe care-l făceam când mi se cerea să ajut, era să mă pun în locul persoanei respective. Îmi aminteam cum fusesem și eu cândva, cât de singură și-a nimănui mă simțisem, cum a trebuit să mă descurc fără să mă ajute nimeni și, bineînțeles, intrăm direct în rolul de salvator. Cum să nu ajut dacă pot? Cum să nu sar că arsă și să mă dau peste cap să rezolv problemele altora? Că no, ce bine mi-ar fi prins și mie cândva un pic de ajutor!
Știam prea bine cum este să fi nevoită să te descurci singură-singurică, fără să te ajute nimeni.
Și tocmai pentru că știam, doream cu ardoare să ajut.
Dorință pe care-am crezut c-am potolit-o între timp și c-am ieșit din jocul ăsta perfid…
Pare-se că un picior mai am în el din moment ce apar situații similare…
Însă măcar acum reușesc să le recunosc.
Când cineva îmi cere o informație la care are și singur acces, sau îmi pune o întrebare la care poate găsi și singur răspuns sau îmi solicită sprijinul pe care oricum n-o să-l folosească, nu mă mai pun în locul persoanei respective și nici nu mai intru în rolul de salvator.
Acum știu să stau pe curu’ meu și să nu mai „salvez” pe nimeni.
Salvarea fiecăruia se găsește în el însuși.
Acolo trebuie căutat ajutorul.
C-o singură condiție: să și vrei să fi salvat.
V-am țucat!
With love,
Aura B. Lupu
Lasă un răspuns către condeiblog Anulează răspunsul