N-ai chef de nimic. Spatele te-omoară, azi-noapte ai dormit câteva ore, ai bombănit și ai trântit prin casă toate cele de când te-ai ridicat cu chiu și vai din pat, ți-ai înghițit pastilele (și-amaru’!) și-ți vine să-ți bagi picioarele-n tot și-n toate. Mama ei de viață! Când s-or găta odată și-odată problemele? Când pana (aș scrie altceva da’ cică nu se face, că suntem „duoamne” 😜) mea ieși din negură și intri-n lumina promisă? Bun. Am priceput că săpăturile astea-s ca foițele de ceapă. Decojești una, apare alta. Da’ odată și-odată tre’ s-ajungi și la miez, nu?
Mă bătea un gând. Să las naibii fircălitu’ și să m-apuc iar de ce făceam înainte, că ș-așa nu-i nicio haznă, n-are niciun rost sau sens…
Și când mă pregăteam io să-mi șterg contu’ și paginile și site-ul și tot, primesc un mesaj.
„Bună dimineața,
Nu știu cu ce să încep 😌 dar cu siguranță va trebui să scrieți în continuare, să ne încântați (că de cântat, ne cântăm noi citind). Am ajuns la capitolu’ 35, dar azi dimineață m-am întors la 17/Dor. Îmi aduc aminte de primul Crăciun petrecut fără fata noastră, rămasă în România; și de-o dimineață când, mergând la muncă, aud o voce de băiat cântând : „M-am născut lângă Carpați la poale de munte, Într-o casă cu mulți frați și cu doruri multe!”…
Nu era doar un cântec, era un strigăt de jale și dor, iar eu am ajuns la muncă plângând și nu știa nimeni cum să mă calmeze.
Cred că foarte multe persoane se regăsesc în poveștile din cartea dumneavoastră, iar eu îmi doresc să am ocazia să mai cumpăr .
O zi frumoasă să aveți 😘„.
Ce să mai zic? Ce să mai șterg?
Asta e. Mergem înainte.
Ca rușii.
Hai că v-am țucat!
(Încă) cu drag,
Aura B. Lupu
Donație
Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!
€10,00
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu