Și azi închei seria „Un iulie văzut prin ochii mei”. Sper că v-a plăcut ce-ați văzut. 
Iulie e o lună cu o semnificație aparte pentru mine. 
Anul trecut a fost o poartă prin care-am pășit într-o nouă etapă. O poartă ce mi-a deschis o lume nouă. Cea a scrisului…
Făcând bilanțul anului ce a trecut e extraordinar. Fantastic.
Într-un an am învățat atât de multe și-am realizat ceea ce în iulie 2017 încă nici nu visam.
Și totul s-a-ntâmplat ca-ntr-o avalanșă sau efectul de domino: o simplă piesă a declanșat o reacție-n lanț, ce știu că nu s-a oprit, ea continuă și-n momentul de față (după cum se vede 
😉 ) și care sunt convinsă c-o să continue până o să-nchid ochii.
Din noiembrie anul trecut simt că o zi în care n-am scris, e o zi pierdută. Iar mie nu-mi place să pierd…
Așa că asta o să și fac: o să-mi câștig zilele. O să le folosesc și-o să le fructific. Și-o să culeg roadele…
Deja două roade faine mi-au luminat viața și mi-au oferit o satisfacție imensă.
„Trăirile Aurei” s-a vândut deja în 150 de exemplare, al 4-lea tiraj este acum sub tipar, iar antologia „Vara Cuvântului” la care am fost invitată să particip alături de alți prozatori și poeți este și ea sub tipar (mulțumesc eCreator!).
Încă mă mai ciupesc, să mă asigur că nu visez…
Când am dat primele autografe la fel.
Când am citit primele mesaje de la cititori, așișderea.
Când am primit primele voastre impresii și poze, idem.
Iar visul continuă… Cu ochii larg închiși, îl trăiesc. Și-l simt (de la atâta ciupit am rămas cu vânătăi 
😜). Dar e minunat.
Închei o lună iulie frumoasă. Care știu, că la fel ca și cea de anul trecut, e o poartă. Spre o nouă etapă. Spre o nouă lume. Pe care acum doar o bănuiesc, o tânjesc și-o doresc.
Și, tot ca și anul trecut, n-am habar cum și ce-o să fie, dar măcar acum conștientizez schimbarea. Simt trecerea. Percep energia. Și sunt atentă la semne…
Așa cum poate c-ar fi bine să fiți și voi…
Numere care se repetă, o melodie care vă „mișcă”, un fluture care vă dă târcoale
🧚♀️ un parfum surprinzător, o-ntâmplare neobișnuită, o persoană necunoscută care vă iese-n cale și vă spune două vorbe ce vă merg direct la inimă, orice vă atrage atenția, vă solicită prezența și vă incită, acordați-i semnificația cuvenită.
N-o lăsați să treacă pe lângă voi.
S-ar putea să fie ultima strigare.
S-ar putea să fie ultimul semnal.
Nu-l ratați.
Nu-l neglijați.
Nu-l negați.
Acceptați-l. Primiți-l. Și-l binecuvântați.
Sub orice formă apare, în orice fel și-n orice mod.
Prima piesă s-ar putea să vă surprindă și să vă sperie. Dar odată ce-ați acceptat și-ați înțeles că-i inevitabil, imaginea de la final o să vă-ncânte.
Energia lunii iulie a fost specială.
Iar imaginea este pur și simplu minunată!
Cu dragoste,
Aura B. Lupu
Aura B. Lupu 
Lasă un răspuns către Aura B. Lupu Anulează răspunsul