În prima seară am căzut la datorie lată. M-am prăbușit pe pat și-am dormit dusă vreo 12 ore. Când am făcut ochi am ieșit pe balcon și… surpriză: răsărea soarele!
Am crezut că spectacol mai măreț decât apusul soarelui în mare nu există. Dar apoi am văzut răsăritul… și-am rămas fără cuvinte. În fața unei astfel de măreții nu poți decât să te închini. Și să mulțumești divinității că te-a făcut părtaș ei. Contemplare. Închinare. Și-o promisiune: că va fi o zi minunată.
Și-a fost…
Am găsit o plajă splendidă la 5 minute de hotel. Cum io de-o vreme-ncoace fac alergie și nu mai pot să stau la soare, intru-n apă până-n gât, cu ochelarii pe nas și șapca pe cap. Mai înot, mai fac pluta, mai încerc să prind peștii, până mă zbârcesc și-ncep să-mi clănțăne dinții-n gură, rezist câteva ore. Când ne-am așezat prosoapele pe plajă, lângă noi era o familie de ruși: el, ea și copilul. Ea a intrat deodată cu mine în apă, bărbații au rămas (și-al meu, și-ai ei) pe mal. La un moment dat văd că bărbații ei îmi făceau mie semne. Mă uit în jur… numa’ io. Mă uit iar pe mal, ei continuau să-mi arate că merg la bar să-și ia de băut. Io iar mă uit de jur împrejur… clar, în zona aia eram singură cuc. Hm, dau din umeri și-ncep să râd. Păi no, de mine mergeți și dacă vreți luați-mi și mie ceva, că nu mă supăr. O văd pe nevastă-sa departe, în stânga mea, printre alți „scăldători”, le făcea disperată semne cu mâna. Amândouă blonde, cu ciabilici pe cap și ochelari de soare, în apă până-n gât… ne-au confundat.
No, se mai întâmplă, îmi spun io-n gând.
După o vreme îl văd pe-al meu că-mi face semne. El mă „ginise” corect. Mândră nevoie mare că bărbatu’ meu mă recunoaște, îi răspund și-i strig să-mi ia și mie o limonadă (că rușii când și-au dat seama de confuzie, nu mi-au mai mai cumpărat nimic, zgârciții!).
Și-l văd când se întoarce cum se îndreaptă spre prosoapele noastre, da’ se-oprește câțiva metri înainte. Se proțăpește lângă o cucoană, răsturnată pe-o rână și cu șalul pe cap. Hm, bărbate, oare ce faci? Îl văd că se instalează tacticos lângă dânsa… Mă umflă râsu’. Să vezi că mă confundă cu aia! Și-ncep să râd în hohote, prevăzând urmarea. Și-așa și e. Se ridică tanti și se chiorăște la el : ” Da’ ție ce-ți trebuie, bre?”. Al meu belește ochii, ridică mâinile și-i citesc pe față stupoarea și pe buze scuzele. Și-o-tinde-n varză ca pușcat. Ajunge la destinația corectă și-l văd cum mă caută cu privirea-n apă. Io deja mă sufocăm de râs.
No zic, hai să ies din apă și să-l consolez, că văd că-i venea să intre în pământ de rușine.
Când ajung lângă el avea ochii mici…
– Ce-ai făcut, bărbate? Umbli la altele? întreb io indignată.
– No bine și tu amu! îmi răspunde îmbufnat (tăt el!).
– Păi no, zi și tu, să nu mă recunoști? În halu’ asta am ajuns? îl cert io, răzând încă.
– Da’ de unde sărăcia să știu că nu ești tu? Blondă, cu șalu’ pă cap, am crezut că tu ești! Când m-am uitat mai bine și-am văzut că are-un neg pe buză, m-am dumirit, da’ atunci era deja târziu, că se ridicase și se uita urât la mine! mi-a explicat el supărat.
Amu’ nu știu ce-l supărase mai tare. Confuzia sau reacția doamnei.
Toată ziua m-am amuzat pe chestia asta. Când vedeam vreo blondă îl și atenționam:
– Vezi să nu te-apuci s-o pipăi, că nu-s io! Și-ți mai iei și vreo poșetă-n cap!
– No, îmi mai scoți mult ochii pe chestia asta?
– Tătă viața!!! Auzi tu, cu cine mă confundă el! Ha!
Așa că dragile mele, io zic c-ar fi mai bine să vă puneți panglici, așa, ca la valize, să vă recunoască partenerii.
Că dacă se iau doar după culoarea părului… dau de belea.
Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
Fragment din #TrăirileAurei; ambele volume le găsiți pe site-ul editurii Libris.
Mulțumesc!
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
https://www.librariaonline.ro/trairile_aurei_volumul_ii-lupu_aura_b-libris_editorial-p10145603
https://www.emag.ro/trairile-aurei-aura-b-lupu-editia-2019-9786060291312/pd/D5TNSBMBM/
https://carturesti.ro/carte/trairile-aurei-676039882
Foto: A. Lupu, răsărit, Creta iunie 2018
Donație
Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!
€10,00
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu