4 zile, 4 dorințe împlinite.
„I will write a book someday”, să văd delfinii, Cornu’ Caprei – Giethoorn și stelele de-aproape.
Chestia cu stelele o am încă din copilărie când în Cuzdrioara, în grădina din spatele casei, în întunericul neperturbat pe vremea aia de niciun bec, mă zgâiam la bolta cerească cu capu’ dat pe spate până-mi înțepenea gâtu’ și mă minunăm cât de multe stele-s pe cer. Și mă-ntrebam dacă vreodată o să văd vreuna de mai aproape…
În Belgia m-a apucat din nou (zgâitu’ la cer) și umblatu’ pă ciripuri noaptea, de când cu eclipsele totale și ploile de stele. Ba le-am mai zăpăcit de cap și pe nepoatele mele Andra și Daria (care erau în vizită la noi) să-mi țină companie.
Imaginați-vă un gemuleț mic pe-acoperiș, noaptea pe la 2, din care apar două căpșoare hlizite și zburlite, chicotind înfundat, și-ncercând – totuși! – să nu sperie vecinii sau mâțele în trecere. Că no, bietele pisici nu erau învățate să aibă companie în toiu’ nopții, pă ciripuri!
Eh, am ajuns să văd prin cel mai mare telescop din Olanda cea mai mare planetă a sistemului nostru solar: Jupiter. Plus cele 4 Luni ale lui: Io, Europa, Ganymede și Callisto (că habar n-am avut care e care, nu contează!).
Și doar întâmplarea (sau voința cuiva 
) a făcut să ajungem acolo, printr-un un afiș zărit în trecere pe un panou și-ntr-un timp limită (că-n 10 minute era musai să ajungem la Planetarium-ul respectiv, de altfel am și fost ultimii intrați, de parcă ne-au așteptat special pe noi și-apoi au închis porțile).
Și deși toată ziua fusese înnorat, când ne-am bulucit cu toții să vedem cerul prin telescop, nu mai era pic de nor!
Cât despre Cornu’ Caprei – Giethoorn, dorința asta-i mai recentă, văzusem pozele pe internet și drept să vă spun eram un piculeț reticentă. Nu-mi prea venea să cred că verdele-i atât de verde, culorile-s așa de colorate, casele atât de perfecte și totul desprins parcă dintr-o poveste.
Deși eram în barcă pe canalele satului, deși vedeam cu ochii mei culorile intense, deși atingeam iarba cu degetele și vedeam că verdele-i atât de verde, deși simțeam mirosul florilor și respiram aerul proaspăt și umed, aveam în continuare impresia că visez.
Sunt unele locuri binecuvântate. Mai mult nu știu ce să vă scriu. Giethoorn. Un loc binecuvântat de Dumnezeu. Care merită văzut măcar o dată-n viață.
Iar despre delfini și fluturi și buburuze e o întreagă altă poveste. O să mă rezum la atât: în drumul spre Giethoorn am văzut un panou cu Dolfinarium. Habar n-aveam unde, ce și cum dar ca să scape de gura mea (că vă dați seama c-am chițăit tăt drumu’ că io vreau să văd delfinii!) pe drumul de întoarcere mi-au făcut pe plac (altfel trebuiau să suporte 3 ore de văitături și suspinuri, o moacă încruntată și buze bosumflate pân-acasă!).
Da’ i-am văzut. Delfinii. Și focile. Și leii de mare. Și-am mângâiat puiu’ de rechin pe spate și l-am tras de coadă. Și-am ținut în palmă pisica de mare.
Și iar nu pot să vă spun decât că merită. Măcar o dată-n viață.
Este absolut fantastic cum într-un timp atât de scurt se pot petrece atât de multe.
Nu poți să nu crezi. Nu poți să mai negi.
Ceva se întâmplă.
Și cineva veghează…
Și mai ales nu poți să nu mulțumești.
Și-i musai să te-nchini.
Cu dragoste,
Aura B. Lupu
Cartea poate fi comandată din România la editură, se trimite prin curierat la adresa dorită:
Cei din diasporă o puteți cumpăra de pe Amazon (și-o primiți oriunde sunteți, Germania, Anglia, Belgia, etc.):
Și bineînțeles poate fi achiziționată și la cea de-a XIII-a ediție a Salonului Internațional de Carte Bookfest (30 mai – 3 iunie) pavilion B2, Romexpo, București. Expo Book Title:
Vă mulțumesc din suflet tuturor!
Cu iubire,
22/05/2018
Aura B. Lupu 
Lasă un răspuns către Aura B. Lupu Anulează răspunsul