Carnaval

Ieri pot spune c-a fost, cu adevărat, o zi de primăvară.
Aerul cald, soarele strălucind pe cer, mirosul proaspăt, pasările întrecându-se în triluri…
Atmosfera idilică, liniștitoare, zen…

Asta până când au început să-mi zdrăngăne geamurile și să simt bașii în creier și inimă!
La noi în sat e carnaval. 🤡
Și ca-n povești, petrecerea ține trei zile și trei nopți.
Însă asemănarea cu povestea se reduce doar la atât, la durată.
Că-n rest…
În primul an când ne-am mutat aici, n-am știut ce se întâmplă.
Am observat că la un moment dat dispar toate mașinile de pe stradă, jaluzelele sunt coborâte, ghivecele cu flori ascunse, traficul oprit… și-apoi o liniște ciudată.
Parcă se pregăteau de război…
Mă cam luase cu fiori…
Când dintr-o dată auzim muzica urlând din toate părțile.
Și-au apărut carele alegorice iar străzile s-au umplut de oameni costumați și machiați.
Ne-am strecurat și noi printre ei să vedem ce se întâmplă.
Și-a fost interesant. Parada carelor, împrăștiatu’ bomboanelor, multe culori, muzică, dans, costume… Fain.
Asta până când ne-am întors acasă și-am vrut și noi,
ca tăt omu’, să dormim, că no, a doua zi de dimineață trebuia să mergem la muncă.
3 nopți și 3 zile a durat balamucu’! A urlat muzica (și ei!) toată noaptea și toată ziua!
Continuu bum! bum! bum! 😨😨😨
Eram deja chiauni de nesomn și rupți de oboseală.
Iar când mă întorceam de la servici mai trebuia să fac și slalom cu bicicleta printre petrecăreți! Ioi ce le mai ceteram toate „urările de bine” ce-mi treceau atunci prin minte!
Ba în toiu’ nopții mai sunau și la uși!
Confetti în cutia poștală, străzile pline de vomă și pișat, resturi de mâncare, pahare sparte, sticle goale și-o mizerie de nedescris!
Într-un an s-a lăsat și cu bătaie, capete sparte, poliție și ambulanțe…

Înțeleg dorința de-a petrece și de-a te simți bine și de-a păstra o tradiție.
Parada carelor alegorice e chiar interesantă.
Însă „animalismul”, „golănismul” și întoarcerea la „neanderthalianism”… asta n-o pricep și pace!
Într-o țară civilizată (cică!) am rămas neplăcut surprinsă cât de barbari și golani și needucați pot fi.

Fete rupte de bete, femei clătinându-se și lovindu-se de pereți, căzând pe stradă cu cracii-n sus, fără nicio jenă, bărbați (și femei!) vărsându-și mațele în plină stradă și pișându-se pe străzi și pe pereții caselor (am stat cu găleata plină cu apă rece în balcon, pregătită să i-o vărs în cap, dar m-a zărit și-a trecut mai departe, că altfel făcea un duș rapid de trezire!  ), copilași târâți prin cafenele și-n toată hărmălaia și atmosfera aia sufocantă… 😱🤔😵
nu, degeaba, nu pricep și pace!

Așa că ieri, când a-nceput să se încingă atmosfera, ne-am luat tălpășița și ne-am dus pă coclauri.

Și ioi ce bine-am făcut!

With love,
Aura.

#TrăirileAurei

Cartea poate fi comandată de pe Amazon:

 

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€10,00