Februarie

Îmi place luna februarie. Zău că-mi place!

Cu ziua îndrăgostiților, cu dragostea ce plutește în aer (asta până se lovește de-un stâlp și intră-n comă 😜).

Şi dragostea e faină.

E fain de tăt să te cuibărești în brațele celui iubit şi să simți că ești… acasă.

Să te mozoleşti şi să ai fluturi în stomac.

Să comunicați din priviri. Să vă ghiciți gândurile. Să vă anticipați dorințele. Să simțiți că existați doar voi doi pe pământ. Că dragoste ca a voastră n-a fost și nu va mai fi în veci.

Numai miere și zahăr.

E faină dragostea asta, nu zic ba. Da’ baiu-i că trece.

Şi știți de ce? Pentru că de la o vreme, de la atâta dulce ți se cam „apleacă”.

Te saturi. Şi mai poți da și-n diabet de la atâta dulce. 😉

Însă știți ce dragoste durează?

Aia care-i ca sarea și piperul. Care dă gust vieții.

Amu’ că „scapi” mai multă sare (sau piper) nu-i bai. O poți drege, ca pe ciorbă.

Şi surprizele-s mişto. Petale de trandafiri, lumânărele, „ciocolățele”, inele și cine romantice…

Da’ o surpriză de neuitat tăt aia-i când te ascunzi după frigider (sau în dulap, debara, etc.) şi când intră „iubi” strigi „bau!”. Cu siguranță n-o s-o uite niciodată! 😀

Sunt romantică. Îmi plac și mie dulcegăriile (deși de la atâta dulce simt că-mi creste glicemia!).

Și luna februarie-mi place. Zău!

Da’ încă nici n-a-nceput bine și deja apar inimioarele, îngerașii zburători și ofertele minune (mâncă gem și cacă prune 😜).

Până-n 14 înseamnă că murim sufocați de ele!

N-am nimic împotriva lor. Decât că se exagerează.

De ce numai în data (sau luna) cutare se declară iubirile?

Dragostea aia de care vă scriam mai sus, ca sarea și piperul, e în fiecare zi.

Clipă de clipă.

Nu cred c-avem nevoie de-o dată (sau lună) anume care să ne amintească asta.

O simți. O trăiești. Zi de zi. Clipă de clipă.

Februarie fain s-aveți.

Şi-o dragoste cu… gust.

V-am țucat!

*********************************************************************************