Când crești într-un sat, unde gura lumii este punctul de reper iar ce spune lumea contează mai mult decât ce crezi, gândești și simți tu, este foarte greu să scapi. Să te scuturi de povara asta. Să poți să spui: „Fuck off! E viața mea și-o trăiesc cum vreau io, nu voi!”. A trecut muuuultă apă pe Someș până când am spus-o. Și știți când am făcut-o? Prea târziu! Am încercat să trăiesc după preceptele lumii, să-i mulțumesc și să-i ascult pe toți, să nu deranjez și să nu supăr – Domne feri! – pe nimeni. Credeți c-a ajutat? Ha! Defel! Cu cât încercam să mă supun normelor, cu atât eram „tocată” mai tare.
Când am divorțat, ia ghiciți cine-a fost de vină ? Pentru că am ascuns bătăile și abuzurile (tot ca să nu intru în gura lumii și să nu cumva să-mi fac familia de râs) bineînțeles că mie mi s-a aplicat, rapid, ștampila pe frunte. Nu ex-ului. Mie. „Aaa, lua bătaie? Hmm, mda, o fi avut el vreun motiv s-o bată. A făcut ea ceva!”. Asta a fost reacția „lumii”.
Momentul în care m-a durut în cot de ce spune lumea a fost eliberator. Minunat. O povară imensă mi s-a luat de pe umeri. Când am realizat că indiferent ce-aș face sau cum, lumea o să găsească ÎNTOTDEAUNA ceva de „măcinat”. De tocat mărunt. De denaturat și răstălmăcit. De reinterpretat. Așa că ce rost mai avea să-mi pese? NICIUNUL!
„Lumea” aia, care era atât de dornică să mă toace și să mă arunce la câini, să mă înfiereze pe veci, să mă hulească și să mă bârfească, nu mă întrebase nici măcar o singură dată dacă mi-era bine. Nu-i păsase nicio secundă dacă reușeam să mă descurc. Dacă aveam ce pune pe masă la copii. Dacă aveam cu ce să-i îmbrac.
Nu. „Lumea” asta era interesată doar de amănuntele „picante”. Tot ceea ce-i dădea motive să molfăie, să șușotească pe la colțuri, să dea dezaprobator din cap, să privească de sus și să-și frece mâinile de satisfacție. Că tu ai clacat. Că tu ești la pământ. Și că te poate călca și mai tare în picioare.
Dar vedeți, când nu-ți mai pasă, nici nu mai poate ajunge la tine. Când începi să trăiești cum vrei tu, visurile tale încep, încet–încet, să prindă contur. Iar până la realizarea lor nu mai e decât un pas.
Faceți pasul acela. Fără regrete. Fără îndoieli. Gura lumii doar pământul o astupă. Și tot ce face este să vă tragă și pe voi în jos. Lăsați povara asta să vă cadă de pe umeri și luați-vă zborul. Iar gura lumii să rămână acolo unde-i este locul: JOS.
Cu drag și cu iubire,
❤
Fragment din „Trăirile Aurei”. Ambele volume le găsiți pe site-ul editurii Libris.
Mulțumesc!
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu&fsv_77658=CREATOR
Donație
Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!
€10,00
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu