Bani

Cinste. Onoare. Omenie. Dreptate. Respect. Mai ales respect. Cuvinte rostite pompos și cu emfază dar al căror înțeles ne scapă. Adevăratul lor înțeles. Sonoritatea lor dă bine când le rostim. Dar oare le și simțim? Le înțelegem cu adevărat? Parcă ar (și aș) aparține altui secol.

        Regret că am ajuns să cred asta. Regret că simt asta. Aș vrea din tot sufletul să fie altfel. Dar nu e… Când totul se învârte în jurul banilor. Când scopul de-ai obține scuză mijloacele prin care-o facem. Când binele propriu e mai presus de orice. Fraierim, jecmănim, exploatăm, înșelăm și mințim cu o seninătate care mă sperie. Oare chiar nu mai contează cum sau pe spinarea cui am obținut banii ăștia afurisiți? Suta aia de euro? Chiar merită să călcăm în picioare omenia? Respectul? Dreptatea? Cinstea?
În politică nu mă bag. Pentru mine este un subiect închis. Nu scriu acum despre ce fac parlamentarii, deputații sau senatorii. Asta-i o troacă în care nu mă bag. Eu acum scriu despre omul de rând. Despre persoanele cu care intrăm în contact zi de zi. Și care te-ar vinde pentru-n pumn de arginți. Iude. Cu multe fețe. Cu multe înfățișări. Cu multe măști.
Gustul amar după contactul cu ei trece greu, foarte greu. Banii obținuți repede, fraierind pe alții, oare chiar ne fac fericiți? Oare chiar dormim liniștiți cu capul pe pernă? Ne mai putem strânge copiii în brațe și-i mai putem privi în ochi? Fără mustrări de conștiință? Fără regrete? Fără să ne simțim vinovați? Înșelându-i pe alții ca să te îmbogățești?
Eu înțeleg că tentația e mare. Să câștigi bani ușor, fără efort, sună minunat, nu? Dar dacă ne punem în pielea celui înșelat? Dacă cei fraieriți încep să ne bântuie? Când orice pas înainte îl faci călcând în picioare omenia, respectul, dreptatea și cinstea, fraierind, înșelând, mințind și jecmănind pe alții, ne păcălim singuri. Ne furăm singuri căciula.
Nu e un pas înainte. E un pas spre iad. Spre infern. Iar prețul o să-l plătim, credeți-mă!  Mai devreme sau mai târziu, noi sau urmașii noștri. Dar de plătit, o să-l plătim. Și-o să fie mare. Nimic nu rămâne nepedepsit. Într-un fel sau altul, karma are grijă de toate. Roata se învârte. Și Dumnezeu veghează.
Aveți grijă cui vă vindeți sufletele.
Banii contează. Dar nu cu orice preț!

Cu drag și cu iubire,

                                                                                                            Aura B. Lupu

28/01/2018

Fragment din „Trăirile Aurei”.

Cărțile mele le găsiți aici:

https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/

și aici:

https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu

și-n următoarele librării din țară:
Gaudeamus – Cluj-Napoca
Libris – Brașov
Junimea – Iași
Casa Cărții – Iași
ELSTAR – Câmpina
Prăvălia cu Cărți – Constanța
Mihai Eminescu – București
Aida – Timișoara
Libris Eminescu – Tg. Mureș
Excelent Coffee & Books – București

Mulțumesc.

#citimromânește #sprijinimautoriiromâni

#aurablupu #libris #siono #eușiatât #trăirileaurei

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€10,00

4 răspunsuri la „Bani”

  1. A republicat asta pe Aura B. Lupu și a comentat:

    Nimic nu rămâne nepedepsit. Într-un fel sau altul.
    Karma are grijă de toate.
    Roate se învârte.
    Și Dumnezeu veghează.
    Aveți grijă cui vă vindeți sufletele.
    Banii… contează.
    Dar nu cu orice preț!

    Apreciază

  2. înțeleg prudența de a nu călca în lăturile politice. Este cumva de bun-simț.
    „Dă-i în mă-sa! Noi ne vedem de ale noastre.”
    Dar ale noastre sunt întrepătrunse cu ale lor. Ei nu sunt din altă lume. Nu sunt extratereștri. Sunt niște simpli căpătuiți. Ciocoii zilelor noastre. Care dau tonul. Și care sunt la vedere…
    Comunismul a schimbat structura sufletească a românului. A! Vom citi că în toate vremurile au fost mișei. Dar în comunism vreau să spun că micimile sufletești au căpătat „scuză”. S-a mințit pentru a „se descurca” fiecare. S-a furat din același motiv… Toate însă pe furiș, cu conștiință încă. Se știa că „nu e bine”. Nici nomenclaturiștii nu se afișau cu veniturile lor necinstite.
    Însă acum apare sfidarea. Iar omul de rând (care n-a uitat că peștele de la cap se împute) face și el ce poate… adună resturile. Dar nici resturile astea nu sunt ale sale. El admiră pe cel care a furat mai mult și de îndată ce ar fi în locul aceluia, ar face la fel. Îl admiră chiar și pentru cât de frumos îl minte…îl consideră deștept.
    De ce? Pentru că au distrus tot. La suprafață au distrus polii de sprijin, modelele adevărate, mânjind toate personalitățile cu noroi. La interior au distrus conștiința. Iar fără conștiință ce mai înseamnă acești termeni ca omenie, respect, dreptate? Niște cuvinte, acolo.
    Și conștiința asta ce o fi oare? Este glasul lui Dumnezeu în tine. Se mai face el auzit dacă „te-ai adaptat” vremurilor?
    Iar aceste vremuri cine le controlează? Nu clasa politică?
    Și uite așa. după ce am dat ocol ligheanului cu lături, ferindu-mă de murdărie, tot am călcat în el. Nu am încotro. Chiar și aici, plecat din țară, nu pot să stau deoparte. Pentru că și dacă aș sta cu capul îngropat în nisip, lucrurile tot se mișcă. Și nu se mișcă în sensul bun.
    Ceea ce faceți, este minunat. Amintiți esența unei conduite creștine. Este minunat! Ar fi extraordinar să fie și unul din clica lui Dragnea abonat la acest blog…Dar vezi să nu! Ne avem aici pe noi… Eu știu că cititorii de aici sunt deja oamenii frumoși, care fac diferența. Care sunt ca niște steluțe strălucitoare, oriunde se mișcă ei, pe glob. Și care mă fac să mă simt mândru și să nu îmi pierd speranța. Speranța mea plină de cucuie…

    Apreciat de 1 persoană

    1. Of Condei, îți mulțumesc cu inima și sufletul. 💖💔 Și speranța mea-i plina de cucuie, dar măcar e. Și bucuria mea cea mare-i că suntem tot mai mulți. Bătuți, vineți și zgâriați, dar neînfrânți! ❤

      Apreciat de 1 persoană

  3. […] Aura B. Lupu#GeorgeEnescu, #Trăirile Aurei, aurablupu, Eu. Și atât.Aura B. Lupu – Copyright © 2019. Toate drepturile rezervate.Lasă un comentariu George Enescu, născut pe data de 19 august 1881, la Liveni-Vârnav, Botoșani, în România, a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român. Este considerat cel mai important muzician român. ”Ne-am căptușit cu modele false, modelul omului care reușește ușor, care se descurcă, care știe să facă bani. Ne-am pierdut moralitatea, manierele și educația. Am uitat să ne mai îmbrăcăm frumos, să ne mai purtăm elegant. Am pierdut – nu burghezia materială, ci burghezia spiritului, noblețea spirituală. Trăim azi într-un mediu semi-cultural și parvenit, impulsiv și brutal. Suntem foarte departe de ce am fost cândva…”. Cuvintele lui de-acum atâția ani, sunt mai mult decât atunci, valabile. Actuale. Ceea ce este trist. Deloc încurajator. Înseamnă că-n toți anii ăștia care-au trecut, n-am înaintat defel, din contră, am regresat. Înseamnă că timpul a cam trecut degeaba… https://aurablupu.com/2018/01/28/1284/ […]

    Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.