Azi, pentru prima oară anul ăsta, a nins. Mi-am lipit nasu’ de geam şi n-am mai dezlipit – nici nasul, nici privirea – de fulgii care cădeau din cer. Bucuria mi-a invadat sufletul şi pentru un sfert de oră am redevenit o fetiță care căsca ochii – şi gura – la prima ei ninsoare. Alb. Curat. Pur. Simplu. Autentic. Natural. Sunt cuvinte – şi calități – pe care în ziua de azi le întâlnim rar. Prea rar. Iar de cele mai multe ori, când le vedem în cineva, simțim nevoia să le hulim. Să le negăm. Să le acoperim cu noroi. Trist. De ce nu putem oare să le admirăm? Să le prețuim? Să le acceptăm pur şi simplu? De ce trebuie oare să căutăm un substrat? Un înțeles ascuns? Pentru că nu e. Albul e alb. Zăpada e rece. Noi suntem oameni. Şi dacă vrem, putem fi şi buni. Şi naturali. Şi sinceri. Nu trebuie nimeni să fie prost ca să fim noi înşine deştepți. Nu e nevoie ca altcineva să fie urât ca să devenim noi frumoşi. Alb. Simplu. Curat. La fel ca prima ninsoare. Bucurați-vă de ea.
Eu una am făcut-o. Ca şi-o fetiță, ce încă n-a fost atinsă de falsitatea şi meschinăria unei lumi în care nu mai ştim să prețuim. Să apreciem. Să acceptăm. Păcat…
Cu drag și cu iubire,
30/11/2017
Fragment din „Trăirile Aurei”.
Cartea poate fi comandată de pe AMAZON:
Mulțumesc!
Donație
Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!
€10,00
❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe Aura B. Lupu.
ApreciazăApreciază